Hello!
Dupa mult timp m-am gandit sa reincep sa scriu pe blog si sa sterg vechile postari
Nu stiu daca ce scriu aici o sa fie vreodata citit de cineva sau voi tine totul pentru mine fara sa distribui,fara sa bat la cap pe cineva cu aberatiile mele. Vreau sa fie lumea mea,fara sa fiu judecata. Sa imi pot exprima bucuria fara sa para ca ma laud si tristetea fara sa dau impresia ca cer mila. Vreau sa fiu libera. Sa fiu eu!
Recunosc,sunt o persoana singura si uneori,de cele mai multe ori,singuratatea ma impinge spre gesturi care par nebunesti dar poate tocmai aceste marunte lucuri ma fac sa ma simt...in viata.
Azi am facut una din aceste nebunii. Si nu regret. Credeam ca voi regreta si am vrut sa ma intorc la jumatatea drumului...dar cum eu sunt incapatanata nu am cedat. Am continuat si m-am indreptat spre un necunoscut.
Fara sa ma gandesc prea mult ieri l-am intrebat: vrei sa imi arati orasul? A zis da fara ezitare.
Mi-a fost teama sa ma duc dupa el in alt oras si sa ne intalnim dar am decis sa o fac,nu am nimic de pierdut.
La ora 14:20 eram deja in Manchester...il asteptam. Am inceput sa ma enervez ca nu mai apare si am plecat de cateva ori dar de fiecare data m-am intors si l-am mai asteptat putin. Putin cate putin a trecut aproape o ora.
I-am dat mesaj ca plec sa ma plimb prin oras fara el,eram obosita si stresata. Chiar are de gand sa ma lase balta? Am avut insa minunata idee de a-i spune incotro ma duc si ce o sa fac. Dupa o plimbare ce mi s-a parut lunga si in acelasi timp prea scurta am intrat sa imi iau ceva de mancare la pachet si sa plec inapoi acasa,era clar,ma lasase balta.
Asteptand sa iau mancarea vad la fereastra un chip cunoscut. Era el,zambind imi facea cu mana. Surprinsa l-am salutat si i-am facut semn sa ma astepte putin. Inca sunt uimita ca intr-un oras atat de mare a reusit sa ma gaseasca
Asa a inceput o plimbare lunga....peste 2 ore de mers pe jos printre cladiri gri si imense. Discutii amuzante si plictisitoare in acelasi timp veneau de la amandoi,parca abia ne-am cunoscut desi ne stim de cateva luni bune.
Nici acum nu imi vine sa cred ca a venit sa ma vada. Nu am crezut ca va fi langa mine. Cand m-am simtit abandonata mi-a dovedit ca ma insel.
A avut grija sa ma vada mereu zambind si sa ma faca sa ma simt fericita....sa uit macar cateva ore ca sunt departe de familie,sa am macar pentru cateva ore o noua familie.
Desi pare un copil azi a aratat ca e barbat si stie sa aiba grija de femeia pe care o insoteste.
N-are rost sa povestesc prea multe. A fost...asa cum am stiut in adancul sufletului ca este. Sunt fericita ca il cunosc si ca oricate prostii i-am zis nu s-a indepartat de mine.
Desi vom fi mereu doar prieteni va ramane mereu important...
